luni, 14 februarie 2011

Ţineţi şi mai aproape!

Guvernatorul Vămii Vechi face destăinuiri picante despre iubirea de patrie motorizată şi despre jocul circular de glezne pe care-l caută de când era mic. Detalii despre antrenamentul autogen al Sinelui Reticulat, aici.


sâmbătă, 5 februarie 2011

Ţineţi aproape!

Versiunile Schultz şi Donţi au îmbătrânit, aşa că cercetătorul jocurilor de glezne a inventat antrenamentul autogen al Sinelui Reticulat pe care-l va testa la pedală în drumul spre Vamă.


vineri, 4 februarie 2011

Paranteză-nchisă

Bună seara, dragii mei! Am revenit. De când n-am mai aberat pe blog, am constatat o creştere semnificativă a numărului de abordări pe mess, aspect care mi-a confirmat faptul că bloguşorul meu cu tentă schizoidă ostoieşte dorul iubiţilor tovarăşi de peste mări, Mării şi ţări. Trăiesc, mi-e mai bine decât merit şi intenţionez să revin pe blog c-o abordare mai schizofreni căca niciodată.

joi, 3 februarie 2011

Taxele BORâte

Lista completă a taxelor, impozitelor şi accizelor bisericeşti 2011: 

Căsătorie de probă - 1.100 lei 
Căsătorie de interes - 1.500 lei 
Taxă de vreme urîtă afară - 250 lei 
Taxă de vreme frumoasă - 300 lei 
Taxă de vreme frumoasă cu raze de soare, vînticel plăcut şi curcubeu - 350 lei 
Mireasă tinerică - 150 lei 
Mireasă bătrîioară- 200 lei 
Doar partea cu coroanele şi învîrtit în jurul altarului - 450 lei 
Naşă mare furnizată prin abilitatea BOR - 60 lei 
Pupat icoane cu sfinţi importanţi - 100 lei buc. 
Pupat icoane cu sfinţi secundari şi asociaţi - 45 lei buc. 
Peste 5 invitaţi - 200 lei 
Intre 5 şi 8 invitaţi - 250 lei 
Peste 8 invitaţi - 330 lei 
Lasere, fum, jocuri de lumini - 400 lei 
Extra tămîie - 20 lei bulgărele 
Dat din cădelniţă 1-10 ori - 220 lei 
Dat din cădelniţă 10-20 ori - 250 lei 
Extra cădelniţă - 40 lei pe pendulare 
Sobor live - 450 lei 
Sobor playback - 300 lei 

Botez copil nou născut - 500 lei 
Botez copil bătrîior - 700 lei 
Suprataxă copil supraponderal - 50 lei 
Acoperit căi respiratorii copil - 40 lei 
Fără acoperire căi respiratorii - 20 lei 
Apă călduţă şi curată în cristelniţă -30 lei 
Apă refolosită de la robinet - 10 lei 
Scăldat copil cu totul - 150 lei 
Băgat copil doar cu vîrful în apă - 5 lei 
Stropit copil cu pistolul cu apă - 2 lei 
Topping mir - 4 lei 
Ulei parfumat - 5 lei 
Ulei de gătit - 2 lei 
Taxă gemeni - 200 lei 

Slujbă înmormîntare cu decedat - 800 lei 
Slujbă înmormîntare fără decedat - 500 lei 
Slujbă prin corespondenţă/telefon/Skype - 300/350/500 lei 
menţiune "la loc cu verdeaţă" - 40 lei 
menţiune "ţărînă din ţărînă" - 30 lei 
"la dreapta Tatălui"- 80 lei 
Slujbă cu sfîrşit optimist şi fericit - 100 lei 
Slujbă cu sfîrşit - 80 lei 

Exorcism clasic - 2.000 lei 
Exorcism cu finalizare - 2500 lei 
Exorcism de tip "Tanacu" - 200 lei 
Efecte speciale în plus - 100 lei 
Exorcism demon major atestat bisericesc - 2500 lei 
Exorcism demon cu experienţă/ legiune demoni - 3000 lei 
Exorcism demon minor neatestat bisericesc - 1900 lei 
Atestare demon - 600 lei 

Sfinţire imobil nou - 20 lei/m pătrat 
Sfinţire imobile vechi, blocuri vechi - 30 lei/m pătrat 
Sfinţire vilă - 5.000 lei, PROMOŢIE!!! 
Sfinţire anexă/ garaj/ boxă bloc - 10 lei/m pătrat 
Sfinţire coteţ - 5 lei 
Sfinţire autoturism mai vechi de 5 ani - 500 lei 
Sfinţire autoturism mai nou de 5 ani - 300 lei 
Sfinţire autoturism peste 2.000 cm cubi - 800 lei 

Spovedanie long/medium/short - 50/40/30 lei 
Împărtăşanie - 80 lei 
Ultima împărtăşanie - 100 lei 
Împărtăşanie vin doagă/ Prince Mircea/ Bordeaux , şampanie - 10/30/100 lei 

Iertare păcate - 150 lei 
Iertare păcate medii - 200 lei 
Iertare păcate grave (crimă, viol, pornografie, sex premarital, lumbago, 
skandenberg) - 500 lei 
Rezervare loc Rai - 15.000 lei 
Rezervare loc Rai fără scaun - 14.000 lei 
Rezervare loc Purgatoriu - 8.000 lei 
Rezervare ghena iadului, veşnicie - 500 lei/veşnicie

vineri, 14 ianuarie 2011

Respect suprem

Cristina Neagu a fost anunţată de către Federaţia Internaţională de Handbal ca fiind cea mai bună handbalistă din lume în 2010.

vineri, 7 ianuarie 2011

marți, 28 decembrie 2010

Pe mal

O singură calitate îmi recunosc pe deplin, aceea de a mă înconjura cu mari oameni, şi cum fiecare prietenie are un scop al ei, şi cum fiecare prieten îţi prezintă, că sau fără voia lui, o lecţie valoroasă de viaţă, am şansa de a privi şi (poate) de a înţelege cum să fii un nimeni şi să ajungi ceva, cum să te lupţi cu o familie care te trage-n jos şi să reuşeşti, totuşi, să-ţi faci un rost în viaţă, cum să clădeşti castele din nimic, cum să zbori, ştiind că ai aripi, cum să ajungi departe făcând lucrurile aşa cum trebuie, cum s-aplici arta-n matematică şi matematica-n artă, cum arată conştiinciozitatea şi pe ce meleaguri te poate purta, cum să suferi şi să zâmbeşti cu sinceritate, cum să minţi ca şi cum ai trăi în adevăr şi cum să trăieşti în adevăr, minţindu-te.

luni, 20 decembrie 2010

Dezertaţie

Cristina Neagu este golgheterul Campionatului European de handbal feminin.

Probabil că vă întrebaţi de ce vorbesc atât de des despre sport. Am trei motive. Primul se referă la faptul că cititorii blogului îmi sunt, în general, prieteni sau cunoştinţe şi, cum cin' se-aseamănă, se-adună, avem păreri asemănătoare şi tindem să apreciem aspecte din aceeaşi categorie.

Al doilea motiv se referă la greaţa mea aproape fizică vizavi de fotbal, un joc (în principiu) anost, cu reguli rudimentare, unde te poţi uita 90 de minute din viaţă fără să vezi absolut nimic, dar şi un fenomen social fără fundament în România, care le dă speranţe suporterilor c-o să aibă şi ei o echipă în "primăvara europeană" (în condiţiile în care la handbal, un alt sport de echipă, jucăm finala Ligii Campionilor şi câşigăm medalia de bronz la Campionatul European).

Al treilea motiv este reprezentat de sublinierea faptului că-n România doar femeile fac sport de elită mondială, căci doar cu ele se poate discuta frumos. Bărbaţii din ţara asta, deşi foarte talentaţi, se pliază doar pe stilul comunist de antrenament, iar marile performanţe în sportul masculin au venit doar în perioada în care exista ideea de constrângere şi în care antrenorul putea să le radă trei şuturi în cur la fiecare minge dată în neoane. 

Când alegi să priveşti

Omul se schimbă mereu. Lent, într-un ritm pe care nici nu-l simte, până în clipa în care întâlneşte ceva ce îl emoţionează profund, o voce de înger, un copil cu un mare talent la tenis de masă, o fată oarbă într-un bar, două genii ale literaturii purtând o discuţie, un vis ciudat, un bătrân cerşetor pe care nu l-a părăsit demnitatea, o fotografie, o remarcă, aparent fără sens, făcută zâmbind de câtre cel de lângă el, şi-şi dă seama că n-a înţeles mare lucru până atunci şi că din acel moment este un alt om. După care acest alt om continuă să meargă cu privirea plecată şi prinsă în blazare, schimbându-se lent, până la răspântia următoare unde alege să privească ceva.

Extaz

România a câştigat medalia de bronz la Campionatul European de handbal feminin.

luni, 13 decembrie 2010

Respect

Am mai scris, acum ceva timp, despre fata asta şi mă bucur că se ţine de treabă. Are câteva premiere de vârstă pe marile vârfuri din lume. Şi la ce antrenamente face (vreo douăzeci de kilometri de alergare pe zi, alte câteva zeci de mers cu bicicleta, antrenamente de escaladă etc), ar putea fi un exemplu pentru gâfâiţii care se ţin de balustradă începând cu primul etaj şi pentru grasele ratate cărora ritmul de plimbare le dă metabolismul peste cap.

marți, 7 decembrie 2010

American dream

Dacă îşi petreceau vacanţa de vară în Vama Veche şi trăiau acolo clipe de neuitat, n-ar fi aflat nimeni, poate doar prietenele lor. Dar au ajuns în State cu Work and Travel şi-au invadat Facebook-ul şi conştiinţele altora cu tot felul de poze şi statusuri idioate în care se îndemnau să fugă din calea uraganelor. Că telefoane n-aveau. Aventuri la pescuit. 

Faptul că le-au căzut nădragii la ambasada SUA, după ce şi-au scos cureaua la percheziţie şi-au lins în cur cu fraze despre cultura americană, e un motiv de mândrie celestă. Nu oricine are ocazia să se ducă la spălat vase din postura de viitor intelectual român şi, mai mult decât atât, să pună pe Facebook poze cu negri şi cu zgărie-nori. Trebuie să ai nişte capacităţi. Să fii, adică, descurcăreţ.

Asta-mi aduce aminte de-o tipă cu mers de raţă care s-a dus în Anglia, din postura de student, ca să dea la sapă şi care s-a întors cu discursuri pline de înţelepciune, marca karate kid: furtul este condamnabil, însă munca nu înjoseşte pe nimeni, poţi să speli şi veceuri. Acum îndrumă destine şi are un aer destins şi distins. S-o pui în ramă, nu alta. Dac-o auzi, zici că ţi se adresează Academia Română.

Sclavii au avut întotdeauna privirile mai sclipitoare, gata oricând să se mire, şi-au deprins arta suptului ca să-şi distreze stăpânii. "American dream, not a dream any more". Fotografie cu ei în jacuzzi.

vineri, 3 decembrie 2010

Cititori în ochi şi-n stele

Am asistat într-o seară, întâmplător, la discuţiile din cadrul unui cerc de astrologie din care făceau parte cel puţin trei tipuri de oameni, uşor de remarcat după atitudini. Erau cei care priveau astrologia ca pe o ştiinţă, cei care o priveau ca pe o religie şi cei care nu ştiau cum s-o privească, aflându-se la prima întâlnire. Nimeni, însă, nu se îndoia de nimic.

Ceva o fi. Şi nişte argumente, au. Nişte contraargumente, am putea avea, dar nu mă interesează fabricarea lor.

Deşi poate exista o legătură între noi şi astre, relaţia de cauzalitate dintre stele şi actele noastre mi se pare, paradoxal, inexistentă. Dacă există, totuşi, o cauzalitate, cu siguranţă ea merge-n două sensuri. Dar mai probabilă mi se pare ipoteza conform căreia nu există nicio relaţie de cauzalitate, ci pur şi simplu există nişte patternuri conform cărora funcţionează universul.

Când a luat naştere şi, mai târziu, când a început să se complice, universul, în imensitatea sa, a funcţionat conform unor legi pe care n-o să le descoperim degrabă şi care se fac resimţite şi-n prezent, sub toate formele posibile.

Poate că două lucruri care, aparent, par să aibă o mare legătură unul cu altul, funcţionează pe baza aceleiaşi legi pe care noi, încă, n-o intuim. Dar aceste lucruri nu sunt, unul pentru celălalt, cauză şi efect.

Gică bea apă, Ionică se pişă, numai că Ionică nu se pişă pentru c-a băut Gică apă. Ambii fac ceea ce fac datorită modului în care apa circulă prin organismul uman.

Aşa văd eu lucrurile la ora asta, fără să studiez astrologia şi fiind lovit în cap de-o răceală de zile mari, demnă de veacuri mai glorioase.

joi, 2 decembrie 2010

Despre sportive

Pe 7 decembrie debutăm la Campionatul European de handbal feminin într-un meci contra Spaniei. Asta-i una.

A doua care vine din handbal este următoarea: Cristina Neagu (22 de ani!) a fost nominalizată, de către Federaţia Internaţională de Handbal, pentru titlul "Handbalista anului 2010".

După cum am mai spus (la bere sau pe blog), dacă privesc în jur, nu pot să nu remarc faptul că, în România, doar femeile fac sport la nivel de elită mondială. Seriozitate, multă muncă şi genetică de lux. P-asta cu genetica mi-a zis-o un specialist.

Fotbalul feminin(!) românesc este mai bine clasat decat cel masculin. La Mondialele de atletism n-am trimis nici măcar un bărbat.

Deoarece bărbaţii au alte repere. Cicalaca cichicea, bere, cazinouri şi pariuri, tot felul de târfe, apucături de ultraş, să ne veselim!

P.S.: Faptul că femeile din România sunt, din punctul de vedere al mentalităţii sportive, cu mult peste bărbaţi, mă face să-mi fie cu atât mai silă de grasele cu pretenţii care abia-şi mişcă cururile diforme şi celulitoase de ici până colo. Împingând discuţia către extrem (aşa, pentru impact), mă gândesc că, atunci când stai între elite, ai putea să laşi dracului deoparte cartofii prăjiţi şi să te chinui să fii măcar decentă.

P.S.2: Cu bărbaţii, treaba-i lămurită. Confundă sportul cu sala de forţă, în condiţiile în care, în Occident, sala tinde să fie privită ca o pregătire suplimentară pentru sportul sau jocul pe care îl practici. Dacă vrei să devii un bun handbalist, treci şi pe la sală, după program, ca să nu te strângă adversarii în braţe şi să-ţi scoată sufletul din tine la semicerc, atunci când ataci. Dar la bărbatul român, dom'le, trebuie să se vadă brandul. Dacă nu se vede, degeaba...

duminică, 28 noiembrie 2010

Altădată

Clipele monumentale, de neuitat, sunt în vremuri monumentale şi de neuitat.

Try rugby!

Astăzi mi s-a confirmat, de la faţa locului, faptul că atmosfera din tribunele unui stadion de rugby este cu mult mai faină decât cea din tribunele unui stadion de fotbal. Un joc pentru bărbaţi. România - Uruguay, 39 - 12.

marți, 23 noiembrie 2010

PR speculativ

Aveam două opţiuni. Să cred în puterea binefăcătoare a mirului de la Sfântul Nectarie sau să nu cred. În cazul de faţă, am ales să cred în puterea binefăcătoare şi să merg la un doctor care mi-a zis să mă ung c-o cremă. M-am uns c-o cremă şi mi-a trecut o pată care apare şi-n pozele de-acum un an.

Dumnezeu lucrează prin coincidenţe. Este evident faptul că pata a dat semne de vindecare începând din perioada în care am fost miruit.

P.S.: Încă o mostră de PR speculativ. Cineva se laudă că pata mi-ar fi trecut de la nişte pupici magici.

joi, 18 noiembrie 2010

Libertatea durerii în cot

Se spune că nu te poţi bucura de moartea cuiva pentru că, oricât de rău ar fi fost un om, moartea este ceva profund indezirabil şi este un păcat capital să-ţi doreşti să urce în cârca altuia.

Când crapă un jeg uman, oamenii tind să se întristeze, căci de, viii cu viii, morţii cu morţii, să nu-i vorbim de rău pe morţi, ce-a fost, a fost.

Eu cred, însă, că problema oamenilor în faţa unei astfel de situaţii nu este dorinţa lor neţărmurită de a-i ierta pe cei care le-au greşit. Pur şi simplu, oamenii se tem de moarte, şi-atunci îşi înmoaie discursurile, ştiind că-n pământ ajungem cu toţii şi făcându-şi, într-un mod inconştient, PR în faţa existenţei.

Dacă ne raportăm la o logică elementară şi la dihotomia bun-rău, lumea este mai bună fără un om rău. Aşa că nu-i condamn pe cei care lasă deoparte ipocrizia şi declară că-i doare-n cot c-a crăpat un torţionar din cadrul fostei Securităţi sau că, mai mult decât atât, se bucură. De ce l-ar vrea în viaţă, cu tot dinadinsul, pe monstrul ăla, şi de ce nu şi-ar permite să simtă bucuria sau măcar indiferenţa la auzul veştii privind moartea lui? Sunt masochişti?...

Bucuria şi tristeţea vin din interior şi nu sunt rele în sine. Este OK să simţim bucurie, chiar şi atunci când se întâmplă ceva catalogat ca fiind rău. Importante sunt actele noastre.

Să nu uităm că orice gând alungat din conştiinţă rămâne în psihicul nostru. Şi lucrează. În plus, cenzurarea bucuriilor şi tristeţilor pe care le simţim ţine de respectul pe care îl avem pentru noi şi pentru potenţialul nostru de a simţi, într-un mod liber, ceva.

Pe scurt, vă asigur că n-o să pun mâna pe-o bâtă, însă mi-am luat libertatea de a mă bucura sau de a simţi indiferenţa atunci când am chef.